E liniste in jurul casei boieresti in care s-a infiintat de curand taverneria La Gigi, ce imbina armonios specificul romanesc cu cel italian; este una dintre cele mai frumoase si mai bine pastrate zone ale capitalei, care aminteste de atmosfera Bucurestiului de altadata si de tropotul cailor pe piatra cubica.
Daca faci cativa pasi pe jos, inainte de a intra in local, vei constata ca atmosfera se pastreaza, Taverneria La Gigi iti va parea doar o prelungire a autenticitatii si a elegantei, decoratiunile simple, culorile bine alese si nenumaratele oglinzi dau locului un aspect primitor, luminos si distins, care, impreuna cu primirea calduroasa si atentia acordata oricarui consumator , pot deja situa localul in topul celor mai bine gandite afaceri.
Iar daca incepi sa fii incantat, adevarata incantare abia acum urmeaza. Meniul taverneriei la Gigi este de-o asemenea amploare incat ai senzatia ca ai mers la biblioteca. Merita rasfoit pentru ca vei gasi in el combinatii si alaturari de stiluri extrem de interesante, insa poti folosi si varietatea in avantajul tau: incearca sa comanzi (respectand specificul) orice-ti trece prin minte. E putin probabil sa nu existe in meniu. O surpriza placuta a fost mamaliga cu 4 sortimente de branza: telemea, mozarella, blue si gorgonzola, o nebunie. Apoi… au o prajitura de cacao cu sirop (mai degraba un fel de sos) de ciocolata la interior, minunata. E buna si daca nu le iese cum trebuia sa fie, adica ti-o ofera din partea casei pentru ca are siropul imprastiat in farfurie. Doar impresia artistica e cu minus, gustul ramane acelasi. Platoul de fructe e cam saracacios, sau poate am nimerit eu intr-o zi proasta, in rest, totul mi s-a parut de exceptie.
Preturile in Taverneria la Gigi sunt incredibil de mici in raport cu serviciile.
Taverneria La Gigi
Adresa: str. Uruguay – 11, sector 1, Bucuresti
Tel.rezervari: 021-222.06.07
1 comment
Pe mine m-a dezamagit, ca sa nu zic enervat, Taverneria La Gigi. Sambata seara, locuri de parcare ioc. Ospatarii isi fereau privirile, disparand din calea mea, sperand poate sa ne ia vreun coleg in primire. Pe terasa plina, galagie si caldura cat incapea. Unele personaje, cu chef deja, vorbeau foarte tare. Se jucau si niste plozi, tzipand.
La Gigi, inauntru, era la fel de cald, probabil nu pornisera aerul conditionat. O masa ce parea mai linistita, undeva la un balcon-mezanin, mi-a facut cu ochiul. Ospatarii inca treceau ca niste umbre, nici macar salutand. Ma asez: fetzele de masa nu erau dintre cele mai curate. Masa era „facuta”, in sensul ca tacamurile erau aranjate frumos. Uitasera doar scrumiera, in care odihneau doua mucuri de tigara. Dupa vreo 5 minute vine ospatarul si lasa meniurile. Nu catadicseste sa ia scrumiera, desi l-am surprins cu ochii „in ea”.
Meniul La Gigi nu m-a convins c-ar trebui sa raman, era prea plin de tot felul de carnuri grele, in diverse prezentari. Optiunile light erau aproape inexistente. Le-am facut o bucurie ospatarilor, si-am plecat.
Pacat de vila.
Am mers cateva sute de metri si-am mancat la Verdi, unde totul a fost altfel.