Stau pe terasa restaurantului Il Gambero Rosso de 15 minute si nimeni nu se misca pe-aici. Un tip micut si indesat mi-a adus meniul dupa 5 minute, si-a disparut. E drept ca i-am spus ca mai astept pe cineva, dar macar de-o apa sa ma intrebe…
In tot localul (restaurant+terasa) sunt eu si inca doi italieni mai norocosi, fiindca lor le-a luat comanda. L-am auzit la un moment dat strigand spre un geam de la etaj un fel de „Marcelo!”.
Daca Marcelo trebuia sa vina, inseamna ca si-a bagat picioarele-n clienti. Si n-a venit.
Hopa! A venit, acelasi om bun la toate (dupa 20 minute!) si mi-a adus bruschete. La cat de foame imi era, m-am bucurat si de astea. Am priceput ca el e si bucatar si ospatar si de toate, la Il Gambero Rosso. L-am rugat sa-mi recomande un „dolce”. Mi-a recomandat un Panna Cotta, bun, n-am ce zice. I-am cerut o apa plata la temperatura terasei si, sarmanul, a lasat restaurantul de izbeliste si-a plecat sa cumpere (apa plata) de la un chiosc din apropiere. S-a intors cu bratele pline cu Dorna „la jumatate”. 😆
Mi-a adus si apa, la temperatura chioscului, un pic mai calda decat terasa Il Gambero Rosso.
In fine, comanda de gamberi in sos curry (cu ceva cognac a spus el ca-i pregateste) si tagliatele facute in casa, cu trufe, a venit relativ repejor. Ma rog, cat de repejor putea veni cand in tot restaurantul e o singura persoana care gateste, serveste, aprovizioneaza etc.
Mancarea de la restaurantul Il Gambero Rosso nu e rea, dar nici n-a rupt avioane. Trufele nu erau cele mai de soi, si nici crevetii n-au convins. Nu-mi place s-o spun, ca nu-i suport pe aia de la Garibaldi, dar crevetii lor in sos de cognac sunt mai buni, desi nu se vor in sos chinezesc. Sau poate tocmai de-aia. 😉
Semnificativ mi-a parut raspunsul italienilor, atunci cand bucatarul-ospatar i-a intrebat cum li s-a parut mancarea. Un scurt „bono”, si-atat.
Cafeaua a fost buna, preturile cam marisoare pentru un „one man show”.
Singurul aspect in care exceleaza este atmosfera, cu adevarat calda si italieneasca a terasei, lumina si muzica discreta. Daca ai o gagica si vrei s-o cuceresti sau s-o impaci, e un loc bun.
Restaurant Il Gambero Rosso
Av. Stefan Protopopescu nr. 64
Tel:021-230 32 10
Fax:021-231 26 31
www.ilgamberorosso.designing.ro
8 comments
dar cum i-mi sta bine?… crezi ca mailul meu il las pe toate siturile… dar drept recompensa pentru insultele tala acum i-l dau pe cel adevarat… trimite-mi mail ca sa ne intalnim… am revenit in romania si vreau sa mergem dinou la aceste restaurante.. pe cheltuiala mea.
e varza ca restaurant nici macar autorizatie de functionare nu mai are e expirata din 2008 si sanepidul a si uitat de el .daca stiti voi ce zace in bucatarie mama mama vaiiiiiiiiiiiiiiiiii
Draga „marian” sau „maria”,
Cum sa te apelez? Intreb pentru ca ai postat comentarii la fel de „pertinente” la https://www.goingout.ro/trattoria-antico-dolo/ si la https://www.goingout.ro/restaurant-il-gambero-rosso/, de pe acelasi IP, cu nume diferite si adrese de e-mail (adrese fake, evident, asa cum ii sta bine unui „bucatar” de Italia).
De „caca” s-au facut ele, nu mai e nevoie sa le faca cineva mai mult decat sunt capabile singure.
Vezi si: http://bucharest-guide.ro/restaurant-il-gambero-rosso/21300
E cam adevarat,pe unele restaurante le cam ridicati in slavi… iar pe altele … le cam faceti de caca… rusine.
N-a insinuat nimeni nimic, pur si simplu cand o persoana isi permite sa catalogheze ca frustrata pe o alta, e cazul sa astepte o replica pe masura.
Referitor la restaurantul Il Gambero Rosso, a fost o relatare fidela a ceea ce s-a intamplat acolo. Stilul review-ului poate sa placa sau nu, e vorba de gustul fiecaruia.
Multa sanatate, si nervi relaxati! 🙂
si ca sa vedeti ce inseamna „raspuns”!
nu fac parte din managementului acelui restaurant, asa cum insinuati, sunt o simpla cititoare , abonata la newsletterul dumneavoastra. si apropo, si literatura…este de mai multe feluri. acum depinde clar de ce prefera si ce ii caracterizeaza pe unii. nu mai conteaza, va doresc o zi buna!
Stimata Doamna,
Probabil n-ati citit prea multa literatura, si nici n-ati fost la restaurantul Il Gambero Rosso. 🙂
Expresiile plastice nu denota frustrare, frustrarea ar putea interveni doar in cazurile in care cineva din anturajul managementului restaurantului Il Gambero Rosso ar citi review-ul. 🙂
De criticat, criticam asa cum consideram de cuviinta, important este ca oamenii sa stie ce gasesc acolo. Intelege cine poate, speram chiar si unii frustrati.
stiti ce nu inteleg eu? de ce un asemenea limbaj de exprimare, de ce cuvinte de genul „gagica”, expresii „a rupt avioane”? de ce criticati cand nici macar nu o faceti conform tiparului de critica? nu citesc decat frustrare…..