Sfarsit de drum, sfarsit de viata, sfarsit de cale! In casa defunctului din tara e mare jale. Apartinatorii abia se tin pe picioare. Se intreaba cu ochii stralucind de intristare: „Dac-a murit fara lumanare?”
Daca s-a chinuit, daca a strigat, daca de pe lume a plecat impacat.
Si multe lacrimi de durere au curs si au ramas atat de multe intrebari fara raspuns. Fasii de doliu atarnau la ferestre, de la firma de pompe funebre asteptau veste. Din ora-n ora asteptau sa apara, eleganta masina funerara.
Plecat din tara lui mica in lumea mare, sa moara strain, fara incurajare si fara lumanare! Sa stea inert in tara straina, sa moara departe si fara vreo vina?
Doamne ce trist destin i-ai dat! Nu, nu se poate acolo sa fie ingropat, fiindca aveau datele de contact, ale firmei ce il va aduce acasa, in firul plapand de iarba ca sa renasca. Sa se faca mar copt, sa sa faca cireasa, sa doarma in patul de acasa, in patul ascuns de huma uns, sub crucea din lemn sa fie ascuns. Iar cand va fi iar primavara sa-si scoata degete de ghiocei afara, sa-l ninga si sa-l ploua romaneste s-auda glasul celei ce-l iubeste.
Sa doarma in cimitirul din sat, langa bratele celei ce l-a leganat si i-a cantat asa de duios, pana ce a crescut mare si frumos!
Ciresul peste el sa isi scuture floarea, papadia sa ii aprida la cap lumanarea, ciobanii duios sa ii cante doine din fluier, noaptea sa il inveleasca in negrul ei caier.
Sa simta miros de tamaie si de ceara arsa, sa vada tara in prag de iarna mireasa, sa asculte colinde, sa-i miroase-a sarmale, sa nu simta a instrainarii jale!
Cu datele de contact Funerare Nicolas apartinatorii il vor aduce-acas` si-asa va sta cu noaptea la taifas si stele-i vor fi faclii si ceas.
Va bate trist la poarta inserarii, si auzi-va de departe glasul morii si apele vor curge in vale cu jale, fiindca s-a sfarsit a vietii cale.
Orice apartinator, sa-l aduca-n tara e dator pe cel ce-n lume a murit cu inima arsa de dor de tara lui frumoasa, pe cel care vrea sa fie pomenit, de oameni cinstit, bine primit, adus cu grija din tara-n tara cu masina funerara.
E greu sa pregatesti de repatriere un om ce a murit nemangaiat, dar ti se-ofera puternica motivatie: recunostinta celor ce l-au asteptat.
Efortul echipei este supraomenesc, sa il aduca acasa pe decedat pentru cei ce-l iubesc.
Mai intai, de unde-a murit l-au luat, apoi cu respect trupul i-au spalat, medicul l-a-mbalsamat, cu haine noi l-au imbracat si dupa ce l-au machiat, in sicriu l-au asezat.
Cand actele au fost gata si ele, au pus in masina sicriele grele si cu capacul sigilat, drumul spre casa l-au luat.
Hei, apartinatorule, prin juramant tu esti legat, sa nu il lasi instrainat, pe cel ce a murit nemangaiat! Caci pamantul de acasa ii este casa si masa, dar pamantul cel strain este rece si hain.
Primeste-l acasa cum se cuvine, pe cei care vin la priveghi omeneste-i bine, fiindca apartinatorule, ii esti dator, sa ii cinstesti sufletul cel nemuritor, sa ii onorezi amintirea si sa il vorbesti de bine, si el va avea grija din cer de tine!
Cand tristetea vine, cand moartea loveste, nu te da batut, ci lupta vultureste! Nu-l lasa sa moara in pamant strain, ci adu-l in tara cat ar fi de greu si nu te dezice de defunctul tau!
Caci pentru repatriere, nu esti calator, ci tu stai in tara si astepti cu dor si departe ei lucreaza pentru tine, se-ncadreaza-n timp si fac totul bine.
Si daca la biserica din sat e ingropat cel ce-a murit instrainat e meritul celor ce au lucrat, sa fie legal si la timp repatriat.
Ninge trist, ninge peste creste, drumul spre casa lung mai este, dar oamenii vor sa ajunga acasa si din mormant in flori in primavara sa renasca!
Ehei, se arginteaza zarea, ingheata marea si se-nnegreste zarea, numai sufletul se linisteste, cand cel drag spre casa porneste.
E multa multumire in sufletul trist, sa stie ca a facut tot ce a promis ca grija a avut de cel ce departe-a murit si trupul sau se odihneste linistit.
Da, cere oferta repatriere, de la cel drag sa iti iei la revedere, sa stii ca ai facut tot ce se cuvine si el este multumit din mormant de tine.
Traim clipe triste, este pandemie, moartea-n lumea-ntreaga viata o sfasie, dar suntem puternici si inteligenti, vom avea vaccinul si vom fi regenti. Avem suflet cald si multa omenie, de aceea-n tara este bucurie, in fiecare colt de rai e multa frumusete si bogatie.
Iti scriu acum, prieten drag, sa-ti multumesc ca l-ai adus acasa, pe cel ce ti-a facut viata frumoasa si c-ai solicitat repatriere, sa-ti poti lua frumos la revedere.
Coliva buna pe colac ai impartit pentru cel drag si ai impodobit si brad frumos, cu dulciuri si fructe, fiindca era generos.
Ca la noi in Romania nu sunt calde sarbatori, la noi fermecate sunt si frumoasele ninsori, somnul mortilor e lin, vantul-i plange-ntr-un suspin, iar stelele ce se-aprind in lumina ii cuprind.
Sa vina romanii-n tara, de e iarna, de e vara au drept la repatriere, la flori si la magaiere, au dreptul sa doarma sub brazda platita cu sange si-asa sufletul lor nu va mai plange.
Se-ntorc bravii romani acasa, sa doarma-n tara lor frumoasa si-n viorele-n primavara sa renasca!