Există un gest prin care o instituție culturală iese din ea însăși și merge să caute lumea, în loc să aștepte ca lumea să vină la ea. Opera Națională București face acest gest pe 4 mai, când Bucharest Opera Festival 2026 va fi lansat nu la București, ci la Tokyo — printr-un recital susținut de soprana Iulia Isaev și pianista Liana Mareș, organizat la Institutul Cultural Român din capitala japoneză, în colaborare cu Ambasada României.
Nu e un gest gratuit și nici unul neașteptat pentru cine urmărește traseul festivalului. Ajuns la a cincea ediție, Bucharest Opera Festival și-a construit în ultimii ani o credibilitate pe care o instituție o câștigă greu și o pierde ușor — aceea de eveniment care aduce pe scena bucureșteană companii de operă și balet cu adevărat reprezentative, nu doar decorative. Lansarea acestei ediții pe un alt continent este, cum spune chiar directorul Operei, dirijorul Daniel Jinga, un gest strategic. Și are dreptate: nu e suficient să fii bun acasă dacă nu știe nimeni în afară.
Publicul japonez va asculta în această seară o selecție de arii celebre și muzică românească, un program construit pentru a spune într-o oră ce este școala românească de canto și de ce merită atenție. Iulia Isaev este, în această privință, un argument greu de contrazis. Solistă a Operei Naționale București, formată sub îndrumarea maestrei Arta Florescu la Universitatea de Muzică din București, ea și-a construit o carieră internațională care acoperă scenele cele mai exigente din lume — de la Staatsoper Viena și Bayerische Staatsoper la Semperoper Dresden, de la Opera Garnier la Metropolitan Opera din New York, unde a cântat în ultimii zece ani roluri titulare în Tosca și Evgheni Oneghin. A lucrat cu James Levine, Yannick Nézet-Séguin, cu regizorii Franco Zeffirelli, Peter Brook și Robert Wilson. Este, pe scurt, exact tipul de soprană pe care o instituție o prezintă când vrea să demonstreze ceva.
Alături de ea, Liana Mareș aduce la pian o experiență construită în și în jurul Operei Naționale București timp de aproape trei decenii — o colaboratoare discretă, în sensul cel mai bun al cuvântului, adică una fără de care spectacolul nu ar funcționa, dar care rar primește titlul din afiș. Absolventă și a secției de clavecin, cu turnee în Franța, Grecia și Israel, cu titlul de formator de interpreți lirici acordat de Accademia Teatro alla Scala în 2011, Mareș este genul de muzician complet pe care îl recunoști imediat când îl auzi, chiar dacă nu-i știai numele.
Seara de la Tokyo va include și o conferință susținută de Oltea Șerban-Pârâu, criticul muzical care a inițiat festivalul și care va vorbi despre cele patru ediții anterioare, urmată de proiecția documentarului despre ediția din 2025, realizat de Virgil Oprina. Un concert precedat de context — o formulă care respectă inteligența publicului și îl ajută să înțeleagă ce ascultă și de ce contează.
Bucharest Opera Festival 2026 se va desfășura în iunie, la București. Dar povestea acestei ediții începe, iată, cu câteva săptămâni mai devreme și cu câteva mii de kilometri mai departe. Uneori, cel mai scurt drum spre acasă trece prin altă parte a lumii.