Auzi adesea, cand e vorba de un meci de fotbal: “a fost razboi pe teren”. Doar ca partidele de fotbal intense nu sunt singurele ocazii in care putem vorbi de batalii. Istoria consemneaza si un razboi –unul cat se poate de adevarat – declansat din cauza celui mai popular sport din lume.
“Razboiul fotbalului”, cunoscut si sub numele de “razboiul de 100 de ore”, a fost o conflagratie din 1969 in care s-au infruntat statele central-americane El Salvador si Honduras, a carei “scanteie” a venit de la meciurile de baraj pentru Cupa Mondiala din 1970. Imediat dupa ultimul din ele, pe fondul tensiunilor care existau deja dar au fost amplificate de “nebunia” jocurilor, a inceput unul dintre cele mai ciudate razboaie din istoria omenirii. Desi a durat foarte putin, doar cateva zile, mii de oameni au murit si sute de cladiri au fost distruse.
Tensiuni intre statele “surori”
El Salvador si Honduras sunt doua state din America Centrala foarte asemanatoare intre ele. Ambele sunt foste colonii spaniole, vorbesc limba spaniola, aveau in acea vreme structuri sociale apropiate si aveau schimburi comerciale si umane intense.
De fapt, tocmai schimburile astea erau problema – undeva intre 300 si 400.000 de salvadorieni lucrau in Honduras, in zona rurala, ba chiar ocupau – de cele mai multe ori ilegal – suprafete mari de teren arabil, ceea ce crea mari probleme in aceasta tara. Multi hondurieni erau nemultumiti de mica “invazie” a salvadorienilor, care si-au gasit si un dusman mai mare – celebra companie americana United Fruit Company, care s-a aliat cu alte companii pentru a crea o federatie care, printre altele, era anti-salvadorieni. Sub presiune, presedintele Hondurasului, generalul Osvaldo Lopez Arellano, a inceput o campanie de expulzare a vecinilor. Dincolo de asta, populatia starnita de propaganda a inceput “sa-i vaneze” pe cei din El Salvador. Problema a venit cand acestia au inceput sa se intoarca in tara lor. Un stat de dimeniuni reduse dar suprapopulat, acesta “s-a trezit” cu un numar urias de repatriati carora nu doar ca nu avea locuri de munca sa le dea, dar de multe ori nu avea nici mancare in cantitati suficiente.
De aici a inceput o adevarata isterie, atat in el Salvador cat si in Honduras, iar presa din cele doua tari a ajuns sa incite spiritele pana la nivelul la care cele doua tari au ajuns inamice.
Cand fotbalul intra in scena, e “teroare”
Daca ai doua tari care ajuns sa se urasca, unul din cele mai rele lucruri pentru escaladarea tensiunilor e ca ele sa se intalneasca intr-un meci de fotbal extrem de important.
Nimeni nu banuia insa dezastrul pe care avea sa-l aduca “sportul rege”. Primul meci dintre cele doua tari, desfasurat in Honduras, a dat semnalul ca se va intampla ceva rau – fanii hondurieni au facut cateva manifestatii pentru a-i impresiona pe salvadorieni, iar in tribune au izbucnit batai. Cu un mic avantaj psihologic, Honduras a castigat la limita meciul, 1 la zero. Un amanunt i-a facut insa pe salvadorieni sa “innebuneasca” – o femeie din tara lor care venise sa asiste la partida s-a sinucis imediat dupa incheierea acesteia.
Adversitatea s-a transformat in ura la meciul retur, cand jucatorii din Honduras au fost la un pas sa fie linsati. Salvadorienii le-au inconjurat hotelul, au cantat si urlat toata noaptea si le-au aruncat in geamuri cu oua stricate si sobolani morti. Neintamplator, hondurienii au pierdut la scor, 3-0. Antrenorul lor, Mario Griffin, a spus chiar ca e mai bine ca au pierdut, spunand ca se temeau ca vor fi ucisi daca ar fi castigat.
“Asediul” a fost picatura care a umplut paharul pentru Honduras, care a rupt legaturile diplomatice cu El Salvador, iar salvadorienii ramasi in tara au inceput sa fie terorizati si chiar ucisi. Asta s-a intamplat chiar inainte de al treilea meci, desfasurat pe teren neutru, in Mexic, care s-a jucat deoarece FIFA a inteles ca cea de-a doua partida se disputase in conditii imposibile.
Dupa un meci cu adevarat teribil, in care jucatorii celor doua echipe au fost la un pas sa se macelareasca pe teren, El Salvador a castigat dramatic, in prelungiri, cu 3-2, golul victoriei fiind marcat in minutul 101.
Victoria nu a fost de ajuns insa si El Salvador a invadat imediat dupa Hondurasul.
Un razboi scurt, pornit prosteste si incheiat la fel
Conflictul a fost unul dur, cu lupte intense si atacuri aeriene inca din prima zi. Mai numerosi, salvadorienii au avut avantajul la inceput si chiar s-au apropit de capitala adversarilor, Tegucigalpa. Hondurienii si-au revenit insa rapid si au inceput sa bombardeze orase, fabrici si rafinarii din El Salvador si sa contratace la sol.
Ceea ce a pus insa capat conflictului a fost, pe de o parte, presiunea celorlalte state de pe continentul american, insa mai ales un motiv pe masura modului stupid in care a inceput razboiul. Ambele state au ramas fara munitie, asta dupa doar 4 zile! Guvernele lor fusesera atat de “oarbe” incat, din pasiune, pornisera la un razboi pe care nu il puteau sustine.
In cele din urma, a fost semnat un armistitiu care aduca tarile practic unde fusesera la inceput, iar 11 ani mai tarziu, in 1980, s-a semnat si pacea oficiala. Intre timp, economiile lor fusesera grav afectate, mii de oameni murisera (peste 3.000 in total) iar tensiunile si mutarile de oameni le-au afectat pe amandoua multi ani la rand, ducand la grave conflicte interne (chiar si un razboi civil in El Salvador).
Pare aproape incredibil ca totul a “explodat” de la cateva meciuri de fotbal. E o lectie pe care istorie a dat-o intregii lumi – pasiunea fotbalului poate lua mintile oamenilor, ba chiar si mintile tarilor.