Cand ploua peste Bucuresti, totul devine intunecat si confuz, incepand cu pamantul devenit asfalt, si inaltandu-se spre cerul asemanator plumbului uscat. Toamna asta, ca-n toate toamnele de pana acum, lumea incepe sa se agite; trebuie sa faca bani, vara a lasat amintiri frumoase si bugete saracite. Nebunia traficului atinge apogeul in zilele ploioase.
Mai sunt si lucruri bune, nu totul se termina cu asfaltul rugos, nici macar nu incepe cu el. Unii organizeaza evenimente, altii petrec odata cu ele, majoritatea citesc despre, iar Cafepedia reia concertele live, fiindca nu e frumos sa va lase in strada.
Zara are o colectie de toamna frumusica, intr-o viziune interesanta, poate prea clasica pentru mioritele noastre.
Cultura se misca mai greu, nu pentru c-ar fi anchilozata, dar artistii traiesc intr-un ritm diferit, lumi detasate, sferice, ori fara forma. Vorbeam de artisti, nu de surogate branduite-n trecuturile trandafirilor galbeni. Peste toate, ca o masca relaxata, tocmai ce se desfasoara un festival de teatru, inca in forma clasica. Grabiti-va sa-l prindeti asa, cat inca nu-si arboreaza o masca stradala.
