Buna, ce faci? – recenzie

Au aparut cronicile la Buna, ce faci? inca inainte ca eu sa apuc sa fac ochi in dimineata asta. Cunoscand majoritatea doamnelor prezente la avanpremiera, trebuie sa spun ca e un fel de record. Departe de insinua ca sunt neserioase: pur si simplu vorbesc despre un entuziasm fara precedent.

Nu sunt mai putin entuziasta, dimpotriva, am asteptat sa se aseze impresiile pentru a ma asigura ca placerea deosebita pe care am simtit-o ieri privind Buna, ce faci? nu s-a datorat, cine stie, companiei deosebite, cocktail-ului sau cantitatii serioase de nachos. Ei bine, nu, m-am trezit tot cu gandul la el, asa ca o sa incep cu sfarsitul, dupa cum obisnuiesc.

La sfarsitul filmului, m-am intors spre sala-cafenea de la cinema Patria, sa vad fetele privitoarelor. Au fost doar femei in sala, e drept, dar de unele dintre ele, de pilda, mie mi-e si frica, atat pot fi de dure si neiertatoare cand ceva calca pe de-alaturi. Insa aseara am vazut doar relaxare, un zambet si, sa recunoastem, fiindca asta a fost vibe-ul serii: uluire.

Buna, ce faci?

Ce sa mai, ne asteptam ca un film romanesc sa se comporte ca un film romanesc. Pana si acela cu Stefan Banica in care e el infractor la mall, care e copiat cu copy-paste dupa un american, are in el un romanism care te pune imediat la punct. Pe cand asta…sa fiu sincera, daca nu as fi cunoscut actorii, si ar fi fost dublat, de pilda, in poloneza, in ceha, in germana sau in engleza, da, in engleza, mi s-ar fi parut la fel de  veridic.

E un efort mare sa poti face un scenariu atat de potrivit oricarei lumi, dar e la fel de greu sa regizezi un film in acest fel. Iar despre cum este sa joci astfel, pueti citi aici, in rezumatul despre filmele primaverii. Este ceva nemaivazut pe plaiurile cinematografiei romanesti, atat vrau sa va spun, desi povestea, cu toate ca nu-i lipsesc unele exagerari sau gaurele, e simpla si cunoscuta.

Ce faci cu viata ta, in general, si ce inseamna relatia ta? Atat iti trebuie, sa te gandesti la asta, si posibilitatile se deschid ca niste petale, care pot sa duca nicaieri sau oriunde. Daca floarea ta ti-e draga, si nu doar familiara, o strangi in continuare la piept. Sau nu, ca oameni suntem, si nu mereu cei mai destepti si cei mai frumosi.

Coloana sonora este fantastica, e compusa special pentru film de catre cineva mai atasat de Bach decat media :). Actorii: Ana Popescu, Dana Voicu, Ionel Mihailescu, Paul Diaconescu. Scenariu: Lia Bugnar. Regia: Alexandru Maftei.

Nu vreau sa las nicio farama de spoiler, asa ca va spun doar sa va duceti sa il vedeti, il recomand din toata inima, pentru ca mi-a umplut inima de bucurie. Cinematografia romana a facut in sfarsit pasul pe care il astept de la Toate Panzele Sus incoace: sa se lepede un intuneric neautentic, copiat prost dupa tragismul rus, ca un xerox urat. Buna, ce faci? m-a facut sa uit ca in ultimii ani am refuzat sa privesc filme romanesti.