Home TimeOut Black Swan – recenzie

Black Swan – recenzie

by Amira Pretorian
942 views

Se pare ca e saptamana filmelor despre bine versus rau, sau invers, si Black Swan a pus cireasa de pe tort, sau mai bine zis ciobul din rana. Dar sa n-o iau inainte (atentie, contine un mare spoiler.)

Am invatat demult recitalul Odille/Odette, din Lacul Lebedelor, intr-o coregrafie copilareasca, adaptata pentru patinaj. Poate ca mi-a reusit o executie eleganta, poate chiar sensibila, dar nu avea nicio legatura cu sensul acestui moment. Acum ma bucur ca, desi cunosteam povestea din Lacul Lebedelor, nu ii intelegeam semnificatia, ar fi fost o incercare mult prea grea.

Ca sa intelegem filmul, trebuie sa rezumam povestea Lacului Lebedelor:  Binele, lebada alba: Odette, transformata in lebada de un vrajitor. Raul, lebada neagra, Odille, sora ei geamana, care se da drept Odette, pentru a castiga inima printului pe care Odette il iubeste. Raul din Odette triumfa deci, iar ei nu-i ramane decat sa moara, spre a se elibera de efectele lui: o purificare discutabila, depinde de interpretarea simbolica a gestului.

Dansul celor doua lebede a fost o tema reluata de mii de ori in istoria baletului, si ofera posibilitati nelimitate expresiei unei balerine, iar in filmul Black Swan, coregrafia si interpretarea sunt realmente de Oscar. Nu sunt o mare cunoscatoare, insa am vazut Lacul Lebedelor in multe variante si interpretari, si niciuna nu mi-a starnit o astfel de emotie, sustinuta desigur si de efecte, tehnica de filmare….dar oricum.

Filmul nu trateaza insa maiestria interpretarii decat ca pretext al sondarii interioare. Si ce afla eroina noastra, scormonind in ea insasi, pentru a obtine perfectiunea „care nu se antreneaza”? Ca poti invoca, din interiorul tau, atat puritatea cat si intunericul, si ca ambele sunt drumuri si alegeri. Ceea ce nu stie ea este ca pentru bine ai nevoie de incredere, iar pentru rau de arme puternice, precautie, si incredere atat de puternica in faptul ca stii drumul cel bun, incat sa iti permiti sa faci cate un pas pe alaturi, pentru a provoca raul.

De ce ai vrea sa provoci raul? O intrebare pe care mi-am adresat-o de multe ori in ultima vreme. Ca, inconstient, ajungi sa il invoci, si apoi sa il lasi sa te stapaneasca, inteleg cum se intampla, dar motivele din spatele invocarii acestuia imi scapau. Sau poate ca nu, dar nu am inteles atat de clar ca in aceasta seara ce inseamna orgoliul.

Black Swan

Dorinta de perfectiune, care se manifesta intr-o puritate cautata si studiata la eroina noastra, este solicitata intr-un rol negativ, si exista intr-o masura atat de mare incat transforma personajul in diavol, pentru a putea atinge performanta respectiva. Am inteles deci, ce te poate mana in aceasta directie: orgoliul.

Orgoliul este raul ascuns intre cutele albe ale dorintei de perfectiune. Daca nu esti cu adevarat pur – si cati oameni sunt? – este calea cea mai usoara catre pierzanie, caci e luminata de insusi binele din tine, care se daruieste intunericului, ma iertati ca spun asa, ca un fraier. Da, ca un fraier, fiindca daca nu esti pasibil de asa ceva, nici prin cap nu iti trece sa accepti un rol care trebuie sa te treaca de partea raului. Daca nu esti fraier, stii ca nu exista roluri si prefacatorii, sau pur si simplu ca raului nu-i pasa ca tu te joci, ca te prefaci, sau ca ai mare nevoie sa il zagandari putin, pentru performanta.

Ca o fraiera moare si Natalie Portman in Black Swan, dupa o viata de inutila incercare de a atinge perfectiunea fara a accesa suficient forul ei interior, descoperind cu ocazia posedarii ca e tare bine cand scapi, si te transformi la loc in lebada alba. Din pacate, faptul ca trebuie sa ucida raul din ea ii curma viata cu totul, fapt care m-a intristat in mod deosebit, fiindca tare as vrea sa cred ca lucrurile nu merg asa, si ca raul nu castiga asa usor o lupta, chiar daca pierde un suflet.

Mila Kunis este o frumoasa si o talentata, in rolul partii negre a personalitatii unei balerine. Ar fi meritat un Oscar pentru secundar, dar, desigur, nu s-a prins nimeni.

Stiu ca aceasta recenzie reprezinta o abordare mai putin interesanta decat dilema: „e un thriller psihologic, sau un horror porn?”, dar in fine, nu strica sa mai si intelegem ce vedem. Natalie Portman merita Oscarul pentru rol, sa tineti minte ca am zis asta, si nici filmul in sine, Black Swan, n-ar strica sa ia un premiu doua, acolo, macar de dragul meu, care am simtit toate lucrurile astea.

Black Swan

Regia: Darren Aronofsky, Cu: Natalie Portman, Mila Kunis

You may also like

9 comments

vlad 07/03/2011 - 09:24

Asa porcarie de film mai rar mi-a fost dat sa vad. Recunosc ca m-am dus ca la „pomul laudat” dar ca sa ma puna cineva sa inteleg ce se intimpla in mintea unei nebune este mult prea mult.Jocul Nataliei Portman este impecabil, daca reusesti sa treci peste personajul ei.
Un film pe care l-as cota cu 1 stea din 10.

Reply
Alexandru 28/02/2011 - 18:01

Extraordinara povestea, m-a incantat enorm un film care te face sa patrunzi atat de profund in mintea personajului.
O balerina care sacrifica tot pentru rolul vietii sale, atat de mult se daruieste acestui rol incat ajunge in pragul nebuniei. Nu este doar fictiune, marii artisti patesc la fel dedicanduse artei. Natalie Portman cu acest rol, cred eu, va intra in istoria cinematografiei, clasanduse langa monstri sacri.

Reply
Anca 26/02/2011 - 23:21

Jeanette, tu trebuie sa ai o mare doza de aroganta (si multe altele nu tocmai magulitoare) daca iti imaginezi ca toata lumea va scrie ca tine si va fi de acord cu tine mereu.

Cris si-a exprimat opinia si are dreptul sa faca asta chiar daca tie si altora va place sau nu.

Oricum, observ ca cel ce citeste comentariile nu are optiunea „dislike” ci doar „like”. Asta spune multe.

Reply
Jeanette 27/02/2011 - 11:31

Nu, chiar n-am. Si nici nu imi imaginez ca. Nu, nu 🙂

Reply
Cris 26/02/2011 - 09:28

ca sa citez un cunoscator: „Black Swan”: prostie cu accente horror, muuuult kitsch, găuri în scenariu la fiecare pas, muuultă actorie de slabă calitate (inclusiv premiata Portman care se luptă cu tone de clişee despre cum e o balerină ce se scufundă în rol). O să prindă pt că arată frumos, pentru că dă fiori (ieftini) şi pt că e muuuultă muzică frumoasă. Şi o să fie muuuulte comentarii despre cât de înălţător e să te sacrifici pentru artă.

Reply
Jeanette 26/02/2011 - 09:39

Practic, absolut nicio legatura cu ce am spus eu :))

Reply
George 26/02/2011 - 11:23

Cris, tu ai vazut filmul? Sau citezi doar din „cunoscatori”?

Reply
aprozarnet 26/02/2011 - 01:17

mi-a placut cronica; mi-a placut ca ai inteles si transpus in niste cuvinte ce deja se simtea pana la finalul filmului. 🙂

“Un om pentru a fi liber,
trebuie in primul rand a nu mai fi prizonierul propriului ego.”
http://aprozarnet.com/?p=772

Reply

Lasă un răspuns