Bacania Veche – intre autentic si comercial
Intr-o duminica, pe la orele pranzului, la Bacania Veche. Asa am reusit sa ajung, poate nu in cea mai fericita zi, dar imi propusesem de prea mult timp, urmarindu-le pagina de facebook, ca sa n-o fac si pe-asta odata si-odata.
Bacania Veche este un model de business pe care l-am salutat (si nu numai eu) inca de la aparitie (prin 2010, cred). Dar care, dupa parerea mea, s-a indepartat putin de proiectul original, ce parea a fi un business dragut de familie, facut din pasiune, nu din spirit comercial. Spun asta pentru ca astazi, la un an si ceva de la momentul lansarii, Bacania prezinta un aer de boutique, cu diferite produse mai mult sau mai putin home-made, cu etichete stilizate si ambalaje ademenitoare, insa nu-mi inspira nici delicaterie, nici mancarea excelenta a unei desavarsite gospodine care gateste pentru ca asta o face fericita, nici magazin universal.
Produse din Bacania Veche
N-am sa ma leg de aspect si de imposibilitatea omului de rand, nefamiliarizat cu rafturi (el netraind printre ele), de a trece in revista toate produsele Bacaniei intr-un interval decent de timp. Singura sansa este sa stii ce cauti si sa intrebi daca au. S-ar putea sa aiba, pentru ca am vazut de la ulei de cocos la cateva (destul de multe) sortimente de vin (din import), dulceata din ce nici cu gandul nu gandesti (gogonele, dovleac, portocale, ardei, lapte), la condimente de toate felurile, cafea, branzeturi, mustar in tot soiul de combinatii, si lista continua pana departe in zare.
Produsele de-aici nu se gasesc, in mod obisnuit, nici in piata si nici in supermarket, dar sunt din cele care dau un touch de rafinament oricarei mese, si care sunt, multe dintre ele, destinate unei anumite categorii de consumatori, sa le zicem „cunoscatori”. Poate asteptarile mele au fost prea mari, insa chiar m-am gandit ca voi gasi in pravalia in cauza niste tavi aburinde cu tot felul de prajituri, de placinte, de combinatii intre continutul borcanelelor si aromele condimentelor, astfel incat tot omul sa se minuneze si sa-si doreasca o muiere dupa chipul si asemanarea gospodinei Bacaniei. Pentru ca asta mi-au inspirat mie fotografiile si descrierile. Imi imaginam cum toate femeile isi seduc barbatii cu retete pe care le-au repetat pana a iesit mancarea cu gustul acela, cum au cumparat ele odata.
Primisem chiar sfaturi pretioase, ce sa cumpar: paine cu hribi, cascaval cu nuci, biscuiti cu ghimbir. As fi cumparat, dar am aflat ca acestea se produc in editie limitata, si cu programare. Nu sunt genul sa-mi fac programul dupa cel al Bacaniei Vechi, asadar probabil ca nu voi avea placerea sa ma intalnesc cu ele niciodata. M-am intalnit in schimb cu o portie de ciocolata cu chili, care, daca n-ar fi avut chili era complet comuna. Am gasit si 2 placinte, cu vinete si spanac, salam de biscuiti si brownies. Atat. Cred totusi ca, in zilele lucratoare, oferta e ceva mai variata. Placinta a fost buna, salamul de biscutiti contine mult prea mult alcool, dupa gustul meu.
Altminteri, m-au frapat preturile. Dau un singur exemplu: un borcan (400gr) de zacusca costa intre 18 si 28 lei.
Am cumparat, totusi, de curiozitate, gem de ardei. O productie ungureasca, pentru autenticitate, dat fiind ca notiunea de bacanie provine din cuvantul maghiar bakonyás. Nu are gramaj pe eticheta, dar e ceva mai mare decat un degetar, contine afine si revent, si a costat 13 lei. La gust e un fel de ketchup dulce-iute (mai mult iute) si probabil poate fi folosit atat la aperitiv cat si la desert. 😀
Bacania Veche
Barbu Vacarescu, nr. 49
10 comments
Sunt foarte buna produsele de la ei, naturale si sunt la mare cautare. toti cauta sa se aprovizioneze din supermarketuri si uita care sunt adevaratele valori nutritioniste. Am avut ocazia de a cunoaste o parte din oamenii care se afla in spatele bacaniei, sunt oameni muncitori, cu adevarate valori si cunostinte culinare.
Draga Miruna,
intamplarea face ca eu sa muncesc cel mai mult in Bacanie, pentru ca este businessul meu. Ce nu vreau eu e ca nici unul dintre angajatii de aici sa-si rupa spatele muncind. Eu mi l-am rupt muncind pentru altii si nu vreau sa „ofer” nimanui astfel de conditii. Mi-ar placea sa stiu ca mai multi romani ar munci cel putin pe cat o fac eu…
Imi pare rau ca te deranjeaza ca am explicatii la orice lucru, insa trebuie sa stii ca asta e pozitia oricui stie ce face si e stapan pe zona in care activeaza. Stiu ca exista produse bio ieftine: de exemplu laptele de capra din austria (ambalaj verde) care se gaseste in orice supermarket. E o productie industriala, atata vreme cat l-am gasit si intr-un sat din grecia. Productia de masa, fie ea si bio, e diferita de productia artizanala. Insa fiecare se inchina in directia pe care o alege, nu-i asa? Eu nu ma inchin la ieftin nici sa ma bati!
Altfel, iti doresc cele bune!
N-as trece totusi peste momentul ofensator al comparatiei cu zicerea romaneasca „minciuna are picioare scurte”. E de preferat ca orice concluzie sa fie trasa dupa o documentare mai riguroasa. Desi se pare ca revine moda executiilor sumare, pe modelul: esti oarecum vizibil pentru ca fie minti, fie furi, fie esti un nenorocit care o sa moara curand.
Iti multumesc, totusi, pentru ganduri!
Interesant conflict, cu argumente de ambele parti.
O sa fac si eu o vizita la bacanie, si-o sa revin cu un comentariu.
Sper sa-i prind in zi buna. 🙂
nu te pui la zacusca cu femeiele ca te faci de bacanie :)))))))
lasa nene omul in pace, a facut si el un magazin si sariti toti pa el, parca d-aici traici voi aiurea.
nu-ti convine nu cumperi. te obliga cineva???
Stimate domn,
In ciuda faptului ca (din ce-am vazut in poze, si din modul de promovare agresiv pe care l-ati dus de-a lungul vremii) ambientul magazinului este autentic de bacanie veche, preturile si produsele nu arata a „bacanie”, ci mai degraba a „delicaterie” de fita, pentru „cunoscatori”. Poate artrebui sa gasiti un nume mai potrivit.
O afacere se cladeste prin munca, ce-i drept, nu si cele romanesti, in care nu vrea nimeni sa gafaie (poate doar scriind comentarii si pozandu-se la evenimente). 🙂
N-am nimic cu afacerea dumneavoastra, dar prea aveti raspunsuri si explicatii la toate (stravezii dealtfel, fiindca sunt produse eco / bio import, certificate!!!, care nu ajung la preturile astea).
Oricare om de afaceri onest ar fi recunoscut ca ceva (poate) nu e in regula, si ar fi spus c-o sa incerce sa indrepte. Dumneavoastra nu vreti sa gafaiti, asta e.
Va inteleg pozitia si stilul de viata, va doresc succes (dumneavoastra si doamnelor care au descoperit o mina de aur in zacusca, si-o exploateaza la sange), dar oricare business cladit 99% pe PR online nu are picioare prea lungi.
Cu asta inchei definitiv, fiindca nu am nimic personal cu bacania si nici cu patronul de-acolo. Sa mai vorbeasca si altii.
Miruna
Draga Miruna, doamna care produce acea zacusca, pentru un anume public, isi stabileste pretul pentru produsul ei. Ea ajunge la raft 28 de lei cu un adaos absolut decent (~30%). Compara pretul aceluiasi produs (zacusca aceea de 28 din bacanie) cu alte magazine. Stii cat e fix aceeasi zacusca in Comtesse du Barry de exemplu? 40 lei.
Fii pe pace, cine intra in Bacanie si chiar nu vrea sa dea atatia bani pe o zacusca anume, poate gasi variante home made de 18 si 20. Sau daca intr-adevar nu vrea sa dea bani, poate primi una cadou.
Recunosc cinstit, nu vreau sa concurez „in zona de calitate” cu Kaufland/Billa (300 de metri mai sus de bacanie) unde o zacusca e intre 4,8 si 5,5 lei. Eu chiar nu vreau sa ma duc acolo. Oamenii sunt liberi sa aleaga orice super-lant de magazine cu promotii dintre cele mai faine!
Norocul nostru e ca piata e plina de tot felul de produse. De la cele mai ieftine, pana la cele mai scumpe. De aici incolo, lucrurile sunt simple: alegi ce vrei.
Eu am ales lucrurile bune care, da, sunt ceva mai scumpe. Dar n-o sa-mi rup ficatii intr-o zacusca facuta de fabrica doar pentru ca e mai ieftina! Si nici n-o sa ii spun Vioricai, Doamnei Maria Ionescu sau Doamnei Nitoi (furnizoare ale Bacaniei) ca munca lor nu merita bani (de la crescutul legumelor, coptul lor, facutul zacustii, pusul in borcan, etichetatul si trimisul la Bucuresti).
Daca treci prin Bacanie, ti-as putea povesti. Si-ai putea evalua altfel lucrurile.
Tu cum ti-ai evalua efortul tau?
Toate bune,
marius
„complet dezinteresat, comercial vorbind – am cumparat din piata (cu bani) niste andive romanesti si le-am oferit unor clienti (oferit=fara bani)”
E patetic sa scrii asa ceva, daca zacusca o vinzi(pe bani) cu 28 lei. 🙂
Buna Maria,
multumesc pentru vizita si pentru ca ai incercat o „radiografie” a ceea ce am incercat sa fac aici, la un an (si un pic) de la deschidere. Imi pare rau ca nu ne-am cunscut acum un an (adica in perioada cu care faci comparatia in articol) si nici acum.
Dupa ce-am citit articolul inclin sa cred ca n-am reusit sa transmit exact mesajele, atata vreme cat asteptarile tale au fost altele – mai degraba patiserie/cofetarie decat magazin care si-a asumat si componenta demonstrativa a „facutului in fata clientului”…
Intamplarea face ca unele lucruri sa fie de succes si sa se epuizeze, poate tocmai pentru ca sunt artizanale si bune. De regula acesta e motivul pentru care unele lucruri nu se mai gasesc sau e nevoie chiar de o rezervare (asa cum se intampla la restaurant: suni, faci rezervare, ai masa).
As vrea sa te asigur ca pasiunea mea pentru ceea ce fac nu s-a atenuat deloc, ba chiar as putea spune ca a luat-o razna un pic, atata vreme cat – complet dezinteresat, comercial vorbind – am cumparat din piata (cu bani) niste andive romanesti si le-am oferit unor clienti (oferit=fara bani). Si am facut-o tocmai pentru a atrage atentia asupra unui produs care NU se gaseste in Bacanie, dar care are nevoie de o campanie constanta pentru a spera la un share mai mare (in fata andivelor olandeze fara nici un gust).
Recunosc cinstit ca unele lucruri pe care le am pe rafturi sunt destinate unei categorii de public din zona „cunoscatorilor”. Nu toata lumea ar gasi rapid o utilizare pentru semintele de tonka, pentru jeera, tamarind, asafoetida, ajwain, turmeric, amaranth, semintele de ienupar, cutitele ceramice, filamentele de sofran sau mai stiu eu ce amestec de condimente. Dar n-am ce sa fac, oamenii care chiar au nevoie de ele trebuie sa le gaseasca undeva, nu-i asa? Oricum ei sunt departe de snobism, pe unii sunt convins ca ii apreciezi sincer.
Voiam doar sa mai punctez un lucru important: echipa de aici e formata din oameni, nu din masini. N-o sa le pun pe fetele mele sa lucreze si noaptea in cazul in care se epuizeaza stocul de cine stie ce placinta sau paine. Oameni suntem si facem asta din placere; chiar nu vreau sa gafaie nimeni pe-aici.
Uneori o surprind si pe mama fara mancare pregatita in casa dupa ce are 4-5 zile musafiri. Si nu-i fac o vina din asta.
In rest, probabil ca-mi merit ironiile.
Toate bune, sper sa ajungi si intr-o zi ca asta:
http://www.facebook.com/photo.php?fbid=10150509016756720&set=a.249619141719.148659.248896046719&type=1&ref=nf
Marius Tudosiei
Sa le zicem “cunoscatori”, sau snobi. :))