„Carmen” revine în repertoriul ONB cu forța unui titlu-reper, montat cu rigoare, pasiune și cu o direcție artistică ce nu se teme să pună întrebări. Este o producție care se adresează publicului de toate vârstele, atât celor care cunosc deja această operă, cât și celor care vin pentru prima dată la Operă și caută în artă relevanță în fața propriilor teme de viață, dar și emoție, adevăr și viziune.
Sub cupola Operei Naționale București, toamna a debutat cu o flacără. Pe 1 octombrie, Carmen de Georges Bizet a redeschis stagiunea 2025–2026 într-o montare ce poartă amprenta regizoarei Ada Lupu Hausvater – un spectacol despre libertate, curaj și asumarea propriei iubiri.
În această viziune, Carmen nu mai este doar o eroină pasională, ci o conștiință vie, un manifest împotriva fricii. Pe scenă, decorul semnat de Helmut Stürmer a ridicat zidurile unei lumi închise, în care libertatea se naște din revoltă, iar costumele create de Corina Grămoșteanu au purtat culorile destinului – cenușiu, sângeriu, auriu stingher. În acest cadru tensionat, fiecare gest scenic devine o alegere, fiecare privire – o formă de supraviețuire.
Sub bagheta maestrului Ciprian Teodorașcu, orchestra ONB a dat glas forței interioare a operei, cu o intensitate care a vibrat dincolo de sunet, iar coregrafia Flaviei Giurgiu a adus mișcarea la granița ritualului, acolo unde instinctul devine poezie corporală.
Publicul, cucerit, a răsplătit premiera cu minute în șir de aplauze – nu doar pentru spectacolul în sine, ci pentru întrebările pe care le lasă în urmă: Ce înseamnă libertatea? Ce preț are iubirea asumată?
Carmen revine în repertoriul Operei Naționale București ca un titlu far, o operă despre curajul de a trăi în adevăr, sub semnul artei care nu doar emoționează, ci și trezește.