Tocmai ce am revenit in realitate, dupa avanpremiera filmului Numarul 4 (I am number four). Ca o prima calitate a acestui film, va spun ca te prinde, drept pentru care a trebuit sa fac un dus, fiindca aveam impresia ca am iesit la fel de sifonata din lupta, ca si eroii nostri.
Inainte de a va prezenta abordarea personala asupra filmului, sa pomenim in linii mari situatia. Este vorba de un film targetat spre adolescenti, cau cateva directii perfect stabilite si urmarite, cu eroi principali atragatori, si cu tipii rai, urati. In rolul principal masculin ( extraterestrul de treaba, adolescent) Alex Pettyfer, o tanara speranta. Nu e filmul in care sa dea ce are mai bun, si sa ne prindem de calitatile lui actoricesti, in schimb, mai ales pe IMAX ((Multumim Oxygen PR & AFI Palace) se vede clar ca e un pusti frumusel. Actrita din rolul principal feminin, Diana Agron, nu e ravasitoare, insa are un farmec discret, de prietena buna.
Acestea fiind zise, dati-mi voie sa va spun ca filmul este o reiterare a luptai dintre bine si rau, cu motivele acesteia exploatate in mod clasic si deloc subtil, cu atat mai eficient insa in transmiterea mesajului. Ca o paranteza, sa stiti ca o parte serioasa din acele uriase bugete de care beneficiaza filmele de la Hollywood se duc pe cercetare. Daca cercetarea a spus ca e momentul ca adolescentii sa vada ceva frumos, nu putem decat sa ne bucuram.
La ce ma refer cand spun frumos? La faptul ca binele invinge, cel putin temporar, raul, si ca promisiunea din final ne asigura ca eroii nostri nu vor parasi niciodata lupta. Parcursul filmului ne arata ca sunt demni reprezentati ai binelui, si ca aceasta calitate se rasfrange si asupra celor din jur.
Ne mai arata Numarul 4 ca, daca avand de ales intre a tine partea binelui sau a raului, in cunostinta de cauza, vei alege raul, acesta te va distruge in chinuri groaznice. E o lectie scurta si clara, prezentata in cel mai evident mod.
Pe de celalata parte, prin intermediul tinerilor si frumosilor eroi, binele este prezentat in mai multe aspecte ale evolutiei personale: descoperirea puterii pe care o ai, si a felului in care sa o folosesti pentru a face binele, dragostea ( care in acest film este non-umana – unica in viata), frumusetea urmarii unui scop inalt, valoarea prieteniei si superba relatie a cainelui cu omul.
Toate acestea sunt subliniate fie de cadre plin de o pastorala frumusete, cand este cazul, fie sangeroase si inflacarate, cand este cazul celalalt. Extraterestrii cei rai sunt urati, si au mereu nevoie de arme, si de lucruri care sa-i hraneasca, pe cand extraterestrilor buni le izvoraste lumina dinauntru, si au nevoie doar de ei insisi, si de propriile puteri, pentru a triumfa.
Desi nu e o opera de arta, este atat de corect si decent construit acest film, daca nu ii scapi din vedere ideea, incat ne-a dat o stare extraordinara, binevenita dupa o zi nu chiar atat de grozava. Impreuna cu prietena cu care am fost, dupa ce am iesit de la film, eram un ghem de energie pozitiva.
Drept pentru care recomand cu caldura Numarul 4. Pentru asta. Si pazea, finalul e deschis, pentru partile 2, 3, 4…. 🙂
11 comments
Da alex ala e scump rau de tot, cred ca m-am indragostit:)) Eu m-am uitat la el, prietenul meu se minuna de efecte, fiecare cu treaba lui:))
Alex Pettyfer e posibil sa aibe succesul celui din Twilight, arata bine de tot:d. Chiar ma mir ca a reusit singur sa isi faca toate cascadoriile, multe dintre ele fiind destul de complexe. Electele speciale din film mai sunt super tari..defapt tot filmul este.
Aveti dreptate merita vazut la Imax. Si eu am fost la imax dupa ce am citit pe mai multe blog-uri ca merita. Nu e de regretat, pe langa ecranele normale se vad mai misto efectele speciale din film. Cat despre film, pe langa toate petardele iesite in ultima vreme e foarte bun. Si eu il recomand cu placere
Bine zis Florin, merge sa te duci si cu prietena pentru ca partea amoroasa nu e doar de 2 minute, dar nu va ganditi ca e chick flick. Actiunea este buan si chiar te tine atent tot timpul. D.J. Caruso a facut treaba buna
da e marfa, adica poti sa te duci cu iubita ca are si poveste de dragoste, cu baietii pentru blondele alea si pe efecte, cu nepotu de 15 ani pt ca e tipic pt adolescenti. Il recomand
Un film care merita, mai ales vazut la Imax. Il astept de cand am auzit ca sa ecreanizeaza cartea.