Daca as fi putut pune eu nume restaurantului Monte Carlo, l-as fi numit „restaurant ceausescu”, in niciun caz atat de pompos: „Restaurant Monte Carlo”. Fiindca arata exact cum aratau toate restaurantele acum 20 ani: cu acelasi tip de chelneri plini de solicitudine, care te masoara din cap pana-n picioare ca sa vada cat cantaresti in termeni de bacsis, cu acelasi tip de fetze de masa, obosite de-atat spalat si scrobite, cu podeaua terasei din „mozaicul” acela prea bine cunoscut, si cu mobilierul pe undeva, pe-acolo. E specializat in nunti, care-ti strica sfarsiturile de saptamana cu decibeli lautaresti imprastiati generos pe toate aleile parcului.
Meniul a fost in aceeasi nota, cu aer vetust dar international 🙂 : salate bunicele, orezuri sarbesti bune, papanasi buni. Nu mancarea e ce-i strica, si nici servirea nu e rea, e chiar destul de iute.
De fapt, poate e pentru nostalgici, dar, in cazul asta, revin la propunerea mea din deschidere: „Restaurant Monte Carlo” n-are nicio legatura cu terasa asta, cel mai bun nume ar fi al impuscatului.
Terasa, cu o vedere „de exceptie” spre lac, e singurul lucru care te poate convinge sa revii; asta chiar merita.
Preturile sunt modice, asortate la mozaic.
Restaurant Monte Carlo
Parc Cismigiu
Tel/Fax: +40-21-313 13 44
6 comments
Fireste ca nu la o petrecere si fireste ca la fumatori 🙂 In timpul saptamanii, de preferat. Astept parerea de dupa.
Am fost o singura data, invitat la o petrecere, la etaj. Ca la orice petrecere, a fost balamuc. Evident ca nu mi-a placut, poate si ptr ca m-am dus din obligatie, dar daca zici ca e relaxant, am sa-l incerc. E oarecum in zona pe care o strabat periodic. Merci!
Eu il prefer, uneori, duminicile, spre amiaza. Si nu m-a agresat nimic pana acum. Culmea, chiar si toaleta mi s-a parut absolut suportabila. E drept ca sunt si destule imperfectiuni, dar imi par blande, cand sorb din bere privind lacul ori petecul de verdeata ce inca mai exista acolo. Dar acel Bucuresti, ce va fi fost candva sau pe care ni l-am dori, va ramane doar o nostalgie ori o eterna nazuinta. Nu stiu daca ati scris, dar te sfatuiesc sa incerci si Mystic Tree, pe Popa Soare. Mie mi-a placut.
Il stiu de dinainte de ’89, stimate domn, fii pe pace! 🙂 Am prins si eu perioadele in care se strangea lumea ca la urs cand „baga bere” la Turn sau la Palas, acum doar amintiri. Asa nu inseamna ca, in memoria regalitatii franceze, ar trebui sa urinam pe dupa usi, ca la Versailles.
Aerul vetust poate ca atrage, nu zic nu, gusturile nu se discuta, dar aerul usor „patinat” al veselei si fetzelor de masa nu e de natura sa ma incante. Si nici toaletele nu sunt prea lipsite de muste.
Sincer sa fiu, daca n-ar fi nuntile si botezurile alea care omoara orice promenada in weekend, parca i-as mai inghiti existenta, dar cand sunt agresat decibelic de un asemenea dinozaur, ce tine cu tot dinadinsul sa supravietuiasca, in pofida anacronismului evident… scriu si eu ce-mi inspira, no offence! 🙂
Refuz sa cred ca in Bucuresti nu pot exista decat carciumi „de fitza” si carciumi insalubre. La un moment dat vor aparea bistrourile adevarate, curate, cochete in limita bunului simt, unde vom putea manca bine, intr-o atmosfera nescortoasa si la preturi corecte.
Pentru a nu exista vreun dubiu de interpretare asupra postarii mele initiale, mentionez ca nu a fost o critica incrancenata – mai ales ca scrieti multe lucruri interesante aici – ci o precizare amicala.
Pour toi. Ala se numea asa dinainte de ’89, deci nu-i vreo fitza noua. Probabil ca acum l-ai descoperit tu, ca plimbarile prin Cismigiu nu-s prea lucrative, aste zile. Corect. Iar tocmai aerul vetust ii atrage pe, da, nostalgii nu dupa ceausism, ci dupa o anumita atmosfera, „accesorizata” inclusiv cu niste mancaruri absolut decent realizate, la preturi la fel de decente. Plus, amplasarea. Du-te mai des si-o sa vezi…