Restaurant Excalibur

Am trait cu totii o minciuna!!! Este momentul sa daramam miturile si sa vorbim sincer – cavalerii si domnitele din epoca medievala erau supraponderali. Va spun sigur si cu toata admiratia deoarece am mancat la restaurantul Excalibur. Daca cei de acolo s-au documentat un pic inainte de a concepe meniul, atunci sigur armurile alea de turnir erau toate aproape sferice, iar printesele ramaneau prizoniere in turn pentru ca nicio franghie artizanala nu le-ar fi putut sustine greutatea. Dar cu ce ospete de 3 zile si nopti erau ei rasplatiti dupa batalie /eliberare..

Restaurantul Excalibur cu al sau specific medieval sta marturie pentru niste vremuri gurmande pe care le credeam apuse, dar care mai palpaie undeva pe langa Sala Palatului si pe la Kogalniceanu. Rar am intalnit o locatie care sa ma surprinda prin specific si regasirea acestuia in fiecare detaliu, iar restaurantul Excalibur exact asta a reusit. Intrarea in panta, cu covor rosu si muzica alerta din neguri de timp iti maguleste orgoliul de parca urmeaza sa participi la ospatul regelui. Aproape ca te astepti ca un servitor al curtii sa iti strige numele cu surle si trambite la intrare (poate ar trebui sa le sugereze cineva asta..). La interior senzatia de intoarcere in timp este si mai pregnanta, esti inconjurat de steaguri, mobilier de lemn, scaune greu de miscat deasupra spetezei carora doar marii baschetbalisti s-ar putea zari un pic.

Vine meniul. Iata un meniu greu de parcurs datorita dimensiunilor plane generoase – ingenios gandit, are forma si aproape marimea unui scut, astfel incat consultarea lui duce la mini-confruntari intre meseni. Iar continutul, dragii mei, desavarseste o prima impresie foarte frumoasa. Denumirile felurilor de mancare, gen “Cina Domnitei” sau “Ospatul Cavalerilor” te imbie cu atatea bucate incat stai si cugeti fara sa poti alege. Noi am mers pe mana ospatarului desprins parca de la o masa rotunda de-a lui Arthur si am luat ceva potrivit cavalerilor ce-am fost prin vreo viata anterioara – un platou de 6 persoane cu de toate intr-insul “La masa regelui”. Numarandu-ne si iesind unul in plus, am ales ca in loc sa-l expulzam pe cel de-al saptelea de dragul tabloului, sa mai luam ceva si pentru el, ca doar era zi sfanta de duminica si milostenia crestea in inimile noastre. Acelasi vasnic cavalero-ospatar (da, stiu, nu exista termenul , dar va trebui acceptat de dragul povestii) ne-a sfatuit raspicat sa nu cumva sa indraznim in a suplimenta comanda si intelepte i-au fost vorbele..

Pai da, pentru ca in nici un sfert de ceas a sosit pe masa noastra un platou cat ea de mare, asezat cu grija de doi cavalero-ospatari bine antrenati in luptele cu armatele de fripturi. Ne adusesera prizonierii ultimei confruntari, asezati frumos pe un pat de aproximativ 2 kg de cartofi prajiti, inconjurati de fortificatii de legume diverse. Se predasera 2 pui la rotisor, inlantuiti de siruri de carnati, costite de porc trecute prin flacarile rugului, bucati de jambon bine perpelite si ele, aripioare picante, ficatei in bacon si fripturi din cele mai gustoase parti componente ale porcului. Asa victorie se cerea sarbatorita cu un foc pe cinste, centrat in mijlocul platoului ca o faclie a curajului pantagruelesc. Si am mancat, si ne-am odihnit ca sa putem manca din nou. Si am mancat iar, si-am obosit si am mai zabovit la o halba de bere nefiltrata. Si-am mai mancat si-am tot mancat, fara ca bunatatile sa para a se micsora. Cei 7 eroi de poveste au capitulat dupa ore in sir de ingurgitare temeinica, fara a putea dovedi platoul cu pricina si prin urmare neputand sa treaca proba de foc.

Ce mira insa este faptul ca desi au abandonat o pasare fripta intreaga si halci guitatoare, eroii nostri nu s-au dat batuti si s-au inscris la proba desertului. Au venit pe rand la masa piureuri de castane inecate in frisca, placinte turcesti Bureki numite, Globuri de-ale vrajitoarelor cu gris, stafide si vanilie. Parca insufletiti de-o forta noua, cei 7 au devorat “dulcegariile” si si-au castigat meritul de a mai trece pragul minunatului restaurant Excalibur. Se vor intoarce pentru a gusta din preparatele de vanat si eventual pentru o revansa cu platoul regal. Stiu sigur ca nu vor trebui sa goleasca visteria, preturile sunt acceptabile, raman arginti si-n buzunar dupa ospat. Si daca nu am putut incepe cu “a fost odata ca niciodata”, pentru ca niciodata asta nu isi are rostul aici, voi incheia cu Si au trait fericiti pana la adanci batraneti (- caci descoperisera restaurantul Excalibur si placerea de a manca fix ca pe vremuri, cu gust mult si fara tacamuri).

Restaurant Excalibur

Taverna
B-dul Mihail Kogalniceanu nr.3
tel.: 0213116282; 0731025029

Castel
Str Academiei nr 39-41
tel.: 0213145670; 0730190364

Web: www.restaurantexcalibur.ro