Am avut azi vreo 2 ore libere si m-am dus glontz pe Delea Noua, ca zarisem pe un site „restaurant La 2 lei” si mi-a placut denumirea. Ce vreti, fiecare cu standardele lui. 🙂
Intram intr-o casa cocheta, atent decorata, si suntem preluati de un baiat – profesionalismul intruchipat. Eu deja nu-mi mai incapeam in piele de mandrie, gandind ca presupunerea mea vis-a-vis de psihologia inversa, in ce priveste denumirea, a fost corecta. La prima privire, insa, restaurantul era gol. Imi zic „eh, e luni”… si nu insist prea tare pe detaliul asta, ca deja fuseseram invitati la etaj „daca dorim”.
Cand s-au aprins si luminile, am dat nas in nas cu Bachus, care calarea un butoi pe peretele din fata. Mai spre colt, o domnisoara din ipsos, in port popular, privindu-l cu jind. M-am asezat si eu cu fata la ei, sa n-am surprize. In timpul asta, ospatarul isi vazuse de treaba lui, adica venise cu meniurile si cu bauturile pe care i le ceruseram.
Nici prin cap nu mi-a trecut ca in inima orasului, care mai e si capitala, o sa primesc, intr-un restaurant, cappuccino instant, din plic. Surprinderea de pe fatza mea cred ca a fost maxima, intrucat fara sa articulez vreun sunet, ospatarul il ia si zice „va aduc o cafea normala, dar sa stiti ca lapte nu avem”. M-am lipsit, apa plata era rece si buna.
Deschid meniul (ospatarul se retrasese in dreptul scarilor, sa ne dea timp) si devin din ce in ce mai confuza. Pe meniu scria asa : urant Diana cu litere negre si, dupa ce am clipit de cateva ori, observ ca mai erau niste litere gri, in fata astora: Restaurant Casa Diana, scris pe doua linii. Vad „gujoane de salau cu buchet de legume” si ii facem semn ca ne-am hotarat. Noroc ca privindu-l cum se apropie mi-am amintit de cappuccino si-l intreb cu teama: „legumele… sunt congelate?”. El zice cu o naturalete dezarmanta : „da”. Rasfoiesc pana la rubrica intitulata inteligent „salata antre” (a.n.t.r.e.) si cer o salata bulgareasca, din care rog sa fie scoasa sunca. A fost greu. N-a venit cu sunca, ci cu pastrama de pui, alaturi de 3 masline aproape uscate si un ou fiert de la Paste. Fasolea batuta (stie ea de ce) era tot instant, si inota intr-un rantas cu foarte mult ulei. Va dati seama ca dupa aceste delicatese, clatitele cu dulceata de visine incalzite la microunde au fost un adevarat festin. Serios, atat de bune incat le-am putut manca.
M-am lamurit ce-i si cu Diana. Asa se numeste restaurantul acum (Casa Diana), pastrand specificul romanesc, dar se inchide si asta (actualii patroni pleaca) si vor reveni la numele initial „La 2 lei”. Poate schimba ceva si prin politica de administrare, chiar si un bucatar ar fi util intr-un restaurant.
In rest, numai de bine. Muzica n-am auzit-o, zumzaia ceva la parter, langa mine huruiau doar frigiderele. Ospatarii stiu meserie, dar or s-o uite repede, ca n-au pe cine s-o aplice. In amenajarea restaurantului Casa Diana pare sa se fi bagat destul de multi bani (am vazut obiecte vechi de ceramica si lemn), pacat ca n-au pastrat in toate acelasi registru. Portiile sunt mici, preturile sunt mari in raport cu ce ofera.
Bachus nu dadea semne de oboseala, doar domnisoara din colt atipise, asteptand.
Restaurant Casa Diana
Adresa : Str. Delea noua, nr.32
Telefon : 0769.418.199
www.casa-diana.ro