Miraculos precum fantana careia ii poarta numele ca nu si-a inchis portile cu doua randuri de lacate si cu promisiunea ca nu se va razgandi, restaurantul Blanduziei ocupa, nemeritat, un spatiu bine situat la raspantia dintre multe drumuri cu acces direct catre centrul capitalei. Si cum pe mine ma apuca frecvent dorul de cultura, de verdeata si de arhitectura, toate in acelasi timp, dupa o astfel de plimbare, mi se face foame. Terasa Doamnei, din vecinatate, nu ma mai inspira demult, iar despre restaurantul Blanduziei nu stiam chiar nimic, nici macar specificul, desi dupa ulucile din lemn si stergarele artizanale n-a fost greu sa-l intuiesc ca fiind romanesc. Mai greu a fost sa-i citesc numele pe placuta de metal, ca au ales niste caractere caligrafice pana la exasperare.
Terasa nu spune nimic, nici de bine, nici de rau, este asortata la privirea ospatarului despre care nu stii niciodata incotro se uita. Cand am intrat, cred ca se uita la mine, pentru ca nu parea sa schiteze vreun gest de a se feri din drum, de-asta, desi terasa era goala, m-am vazut nevoita sa-i cer o masa… iar el mi-a oferit-o pe cea din imediata lui apropiere, adica fix in poarta. Eu n-am vrut sa m-asez in poarta, asa ca el a vrut sa stricam prietenia si m-a tratat cu maxim de dispret si aroganta pana am plecat.
Am cerut doar niste clatite cu dulceata de visine, care tocmai se terminase, exact ce mi se intampla mie in 80% dintre cazurile in care vreau clatite cu dulceata. Am cerut si-un cappuccino, dar n-auzisera de asa ceva, am mai cerut si-un fresh de portocale, deja ma obraznicisem. 🙂 M-am ales cu o apa plata, un espresso si-o portie de clatite cu inghetata (care nu se vedeau dintr-un toping generos de frisca) pe care nu le-am putut manca intrucat erau extrem de groase si crude la mijloc. Ospatarul le-a vazut neatinse, dar le-a luat fara sa comenteze. N-am mai comentat nici eu. Cafeaua a fost ok, mai putin ok au fost doinele Ilenei Sararoiu, triste de-ar fi plans si mama de-acasa, intr-o seara de duminica, in prag de vara.
Mai inspirati decat mine, vreo 3 potentiali clienti au facut cale-ntoarsa din poarta restaurantului Blanduziei, cea mai buna alegere in ceea ce-l priveste.
Restaurant Blanduziei
Adresa: Str. Academiei, Nr. 2
Telefon: 021-315 28 12
1 comment
Cel mai prost restaurant, cea mai mare bataie de joc… Chiar azi am patit-o. Imi era foame si am intrat acolo cu gandul sa mananc o ciorba de vacuta, care era chiar la meniul de pranz cu ficatei si piure la felul urmator. MARE GRESEALA! Ciorba de vacuta a venit destul de repede, dar cum a venit asa a si plecat.Nu am putut sa o mananc de sarata ce era, asta pentru ca era carnea stricata si trebuia sa ii puna ceva sa acopere gustul. I-am spus ospatarului ca e sarata si mi-a luat farfuria, s-a dus la bucatarie sa schimbe ciorbele, s-a intors spunandu-mi ca probabil mancam noi fara sare si ca ciorba e ff in regula, chiar el a gustat. I-am spus sa ne faca nota, ca platim ciorbele si plecam dar mi’a spus ca nu poate sa faca asta si ca trebuie sa aduca si felul urmator, sau il pune la pachet (trebuia sa platim tot mai pe scurt). Am zis sa ii mai dau o sansa sa aduca felul urmator, vine in 2 minute cu ficateii cruzi, atentie! Nu in sange, erau pur si simplu cruzi, curgea sangele din ei si un piure din fulgi de cartofi oribil. L-am intrebat daca el poate sa manance asta si pe un ton foarte obraznic, mi-a zis ca am eu ceva pentru ca nu mi-a convenit nimic de cand am ajuns. Fiind presat de timp am hotarat sa platesc si sa plec fara sa fac vreun scandal si fara sa ma ating de manacare aia oribila, facuta in bataie de joc. Sper sa citeasca cat mai multa lume si sa se fereasca de acest restaurant. Nu merita nici un pahar cu apa sa mei la ei. Numai bine!