In curtea lui Pescariu, s-a deschis Chez Toni – restaurant libanez. Nimic rau, pana aici, fiindca mancarea arabeasca, asimilata in marea majoritate a cazurilor cu cea libaneza, se bucura de mare pretuire in randurile romanilor, chiar si numai pentru vestita si nepretuita shaorma, care a leganat insusi inceputul democratiei, prin anii ’90. Am scris „pana aici”, fiindca cel mai nou restaurant libanez din Bucuresti a deceptionat din toate punctele de vedere.
La libanezul „Chez Toni” ajungi din Barbu Vacarescu, rezistand tentatiei de a o lua pe Glodeni spre Fratelli. E avertizat suficient de bine si parcare exista din belsug in fata Trattoriei Il Calcio. Pacatele incep cu terasa lasata total de izbeliste, cu scaune aruncate aiurea, unele mese unele peste altele… ce mai, o harababura cu aspect de terasa post tsunami. Pentru moment am crezut ca restaurantul s-a inchis. 
Pacat, fiindca intrarea ar putea fi un punct forte, avand in vedere faptul ca are destula verdeata in jur, exista si o fantana arteziana pe-acolo etc.
Ma rog, poate libanezii Chez Toni sunt persoane mai „de interior”. Inima usor indoita o aveam din momentul in care am facut rezervarea, fiindca la numarul de telefon mobil de pe website-ul „in constructie”, nu raspundea nimeni. In general asta e semn rau, fiindca in momentul in care nu esti capabil sa organizezi personalul in asa fel incat cineva sa raspunda la telefon, ce pretentii mai poti avea la optimizarea fluxului in local? Ce-i drept, pana la urma au raspuns pe telefonul fix, si-am rezervat o masa, discutand cu o duduie care s-a comportat onorabil. Amintind de website-ul in constructie, am observat ca asa-i sta bine oricarui restaurant nou deschis in Bucuresti: sa deschida portile, dupa care sa-si creeze identitatea, eventual dupa ce inchide, patronii intrebandu-se necajiti: „de ce n-o fi mers afacerea?”.
Cand am ajuns, restaurantul era plin. Nimic de mirare, fiindca are in jur de 50 locuri. La intrare l-am regasit pe nea „Jamill” (ex-Sahara, ex-El Capitan, ex Genin), care tocmai livra doua narghilele „in mar”, specialitatea lui. Ne-am salutat si m-a condus la masa. Acolo m-a luat in primire o blonda vopsita proaspat, prototipul femeii manager intr-o „afacere” arabeasca: plina de ea, smechera si ironica, cu aere de femeie umblata prin lume, pentru care clientul n-are decat o singura optiune, s-o asculte.
Nu s-a intamplat chiar asa, dar seara ne-a stricat-o. Ceilalti ospatari pareau de treaba, din pacate ea parea un gen de sefa, c-asa e cand (foarte probabil) „te ai” (prea) bine cu seful.
Mancarea n-a fost cine stie ce, dintre antreuri doar mouhamara a fost notabila, shanklishul nu, mudardara nu, falafel mediocru, humus la fel. Branza haloumi, la gratar, a fost departe de a da dependenta. Cica cotletele de miel ar fi fost rezonabile, dar kebabul kafta n-a putut fi mancat.
La desert, surpriza! Chez Toni aveau Ashta!!! Adica asa era trecuta in meniu prajitura aia cu crema de lapte, banane, fistic si miere. Prostia asta o mai vazusem scrisa pe blogul unei printese reciclate, care cica ar fi redactor sef pe undeva, desi elementele de punctuatie lipsa n-o recomanda ca virtuoz in ale gramaticii. Numai cei de la „cel mai bun restaurant libanez din oras”(SIC!) si duduia in cauza puteau scrie o asemenea prostie, cand orice om care a mancat mai mult decat shaorma de la Dristor stie ca prajitura respectiva se numeste Kashta. In fapt, acea prajitura nu merita atatia pixeli negri pe ecran, fiindca n-a fost nici ea prea de soi, mierea fiind adaugata cu mare moderatie, iar bananele destul de crude. Dar poate ca asta e diferenta intre Ashta si Kashta, la prima se pun bananele verzi si crocante.
Preturile sunt medii spre mari, dar nu s-ar justifica nici dac-ar fi mici, nici prin prisma serviciilor, nici a mancarii, si nici a ambientului (inghesuit si lipsit de gust).
Chez Toni – restaurant libanez
Str. Glodeni nr. 3 (in incinta Pescariu Spa)
Tel: 021-242 02 04
Mobil: 0740-007 878
www.cheztoni.ro (evident, in constructie!!!)
7 comments
am dorit sa am o sambata agreabila, impreuna cu familia, sotul, cei doi copii si parintii, dar am reusit sa imi enervez toti invitatii prin alegerea facuta. „restaurantul” chez toni, de la dinu pescariu sports and spa, a fost o dezamagire crunta si, cand zic asta, va rog sa ma credeti ca sunt blanda in afirmatii. am fost inselati la nota de plata, am fost nerespectati prin asezarea la o alta masa decat ceea care fusese rezervata, am fost serviti cu o pauza de 40 minute si … as mai putea aduga. alina p
Buna seara tuturor,
Am citit articolele de mai susu referitoare la Chez Toni – restaurant libanez si am sa va contrazic… deoarece eu am fost zi – 32.05.2011- si am mancat la acest restaurant si am fost foarte multumita. Mancarea este ffff buna, terasa arata f bine, perurile sunt bune, de restaurant. Asa ca puteti merge cu taoata increderea la acest restaurant. Pofta buna!!!
eh, hai sa n-o bestelim pa tipa care se crede editor sau ceva, e poate n-a avut acelasi orgoliu ca autorul acestui articol si si-a spus parerea sincer despre restaurant, fara pic de criticism sau alta rea intentie, ci doar in scop informativ, in limba araba exista 2 tipuri de litere (usor asemanatoare pentru profan) si anume litera „kaf”, care se pronunta la fel ca litera noastra „k”, „c”; si litera „qaf”, a carei pronuntie variaza (de la regiune la regiune sau gradul de pregatire al fiecarui vorbitor, cat si mediul in care se vorbeste, nu intru in diglosii si teorii saussure-iene), sau uneori chiar este omisa in actul vorbirii, asadar ea devine un „a”, sau un stop glotal (lesne de inteles ca este grea evidentierea acesteia in cuvantul „ashta”, decat daca folosim transcrierea literala, arabo-latina a alfabetului in care cuvantul era intentionat a fi citit „qashta”).and with that i bid you good day, sir, cu speranta unei informatii in plus, care va face poate, un subiect interesant de discutie la cina cu prietenii, eventual la un pahar cu vin, in jurul focului, cand veti discuta despre pretul benzinei si de ce cruciatii vest-atlantici au napadit peste coloniile de salbatici needucati si pangariti de pe plaiurile vechii mesopotamii, sau ca in araba, „cea-dintre-cele-doua-rauri”.
ma inclin,
mihai.
Stimate Domn,
Nu e vorba de orgoliu sau umilinta, nici macar despre placerea exhibarii prin monolog a unor detalii lingvistice, ci de prezentarea eronata a unor servicii. Asta arata mai degraba a dezinformare. In urma review-ului domnitei, am invitat cativa prieteni la masa, si numai o placere n-a fost.
Nu ma intereseaza interesele financiare ale unor editori, dar sa puna semnul de reclama, atunci cand e cazul.
P.S. Specificul restaurantului Chez Toni este libanez, deci originile se trag din vechea Fenicie, neavand nicio legatura cu Messopotamia. 🙂
Cu deosebit respect,
O
Domnule O,
Data viitoare ar fi indicat sa verificati informatiile in prealabil. Poporul fenician s-a dezvoltat in Mesopotamia, asa ca legatura este chiar evidenta.
O seara buna va doresc,
V
Asa e, s-a dezvoltat in Messopotamia si-a trait in alta parte. 😆